Iarna bobocilor democratiei

Gabriela Firea

In aceste zile, Bucurestiul a fost zdruncinat de cele mai mari miscari de strada pe care le-am vazut de la Revolutie incoace. Si nici nu este de mirare ca oamenii care au ales sa protesteze sunt hotarati sa mearga pana la capat, cum se spune. Orice ar insemna, in aceste momente, „pana la capat”. Inversunarea pe care multimea o manifesta este justificata, nu atat de modificarile aduse Codurilor Penale si Gratierii, cat de incapatianarea, si am putea spune chiar autismul, liderilor PSD.

„Cainii latra, caravana trece”, cam asa par a se comporta Dragnea si Grindeanu, care, ieri, intr-o conferinta de presa in care ar fi trebuit sa explice sutelor de mii de romani care au demonstrat in strada, cu argumente solide, baza deciziilor politice luate pe parte de justitie, au ales sa serveasca un discurs obscur, presarat cu momente aproape comice (nu poti sa vorbesti intr-o astfel de conferinta de presa despre aloacare de bani pentru cresterea porcilor!). Efectele autismului liderilor puterii s-au vazut, din nou, pentru a treia zi consecutiv, tot in strada. Vreo 45.000 de oameni s-au strans sa protesteze pasnic in fata Palatului Victoria. Si o vor face si astazi, si o vor face si maine, iar duminica, atentie, se anunta cel mai mare miting organizat vreodata in Romania! Si da, este organizat, deja nu mai putem vorbi despre miscari spontane, ar fi o ipocrizie. Ce se intampla cu PSD-ul, ce este in mintea liderilor acestei formatiuni politice care la doar o luna de zile de la castigarea detasata a alegerilor Parlamentare, da cu oistea-n gard si parca o face premeditat, cu o incapatanare de neinteles?

De cealalta parte, avem un presedinte care a reusit sa se desprinda de Facebook, adulmecand posibilitatea de a pune in practica ceea ce a promis dupa ce a fost ales in functia suprema in stat: sa preia puterea cu totul, sincronizandu-si, ca un ceas elvetian, declaratiile publice cu vointa populara strigata in piata. In timp ce Iohannis a invatat sa vorbeasca (nu doar pe Facebook), PSD-ul tace. In afara de cateva voci social-democrate care au decis sa demisioneze din partid sau pur si simplu sa ia o pozitie (pro sau contra) fata de situatia extrem de grava cu care se confrunta Romania, tacerea altora din partid este suspecta. Pare premeditata, iar asta creioneaza o rupere in partid. Sau cel putin indica o fragmentare radicala a opiniilor, lipsa curajului de asumare a unei pozitii clare asupra a ceea ce se intampla in politica si mai ales, in strada. Apropo de asta, daca pana de curand paginile de facebook ale primarilor PSD (si ne limitam la Bucuresti), erau pline de mesaje, comentarii si anunturi pe diverse teme de administratie, acum parca toti au ales sa taca. Si nu putem omite din „lista” lipsa de reactie a primarului sectorului 4, Daniel Baluta, pana de curand unul dintre cei mai activi edili bucuresteni pe retelele de socializare.

In fine, randurile de mai sus se doresc a fi o succinta radiografie a unei situatii de fapt, a unei realitati pe care o simtim, o vedem si ii vom suporta consecintele pe pielea noastra ca simpli cetateni ai acestei tari. Pentru nimeni nu ar trebui sa se lase furat de iluzia vreunei schimbari cu adevarat radicale de optica a politicului fata de omul de rand. Indiferent ca PSD-ul dispare de pe fata pamantului, asa cum cer verde-n fata multi protestatari, sau ca Iohannis isi va vedea implinit visul de a avea, pana la urma, „guvernul meu”, incropit din ramasita PNL si „apoliticii” USR + ceva UDMR (care nu va rata ocazia de a „guverna din nou”, n-a ratat-o niciodata!). De acolo, de „sus”, poporul este interesant pentru politic o singura data la patru ani!

Am uitat pe cineva? Da, pe cei de la PMP, o alta aschie PDL-ista, partid a carui singura voce care se aude este cea a presedintelui (demisionar acum), Traian Basescu, si care inca nu s-a hotarat daca PSD-ul e in continuare „cel mai mare rau al tarii” sau, din contra, s-a metamorfozat in Alba ca Zapada…

Cam asa vedem noi tabloul socio-politic de astazi, fara niciun fel de patima.

Important este insa un singur lucru. Oamenii trebuie sa-si manifeste in continuare nemultumirile, in strada, daca asta este ultima solutie ramasa, dar trebuie sa o faca, atentie, indiferent de cine se afla la putere! S-o faca impotriva mizeriei, indiferent de culoarea politica in care aceasta este camuflata.

Ar fi pacat sa fie altfel pentru ca avem sansa sa asistam la o iarna a bobocilor societatii civile. Boboci in cel mai bun si pur sens posibil, boboci care ar putea impune, de acolo, din piata, un nou standard de moralitate la care politicienii, oricare ar fi ei, ar trebui sa se ridice pentru a fi acceptati ca lideri. Drumul e lung si la inceput. Dar exista!

PS: Pentru cei care isi aduc aminte, probabil ca Silviu Brucan stia ce stia cand spunea , in anii ’90, ca ne vor trebui 20 de ani sa invatam democratie. Dar pana si lui i-a dat cu o (marja de) eroare de vreo 7 ani…

1 Comment

  1. Andrei

    februarie 3, 2017 at 7:02 pm

    Va rupeți și voi de psd? 🙂

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

seventeen + 14 =