Astăzi lăsăm actualitatea și aruncăm o privire către Istoria Mănăstirii Radu Vodă din Sectorul 4

• Tweet
• Pin It

Astăzi schimbăm puțin registrul și ne îndreptăm atenția către un pic de istorie. Vom vorbi despre Mănăstirea Radu Vodă, poate cel mai emblematic și mai vechi monument din Sectorul 4.

Mănăstirea Radu Vodă este clasată ca monument istoric și a fost ctitorită de voievodul Alexandru al II-lea Mircea (1568-1577) și doamna sa, Ecaterina. La vremea întemeierii, purta numele Sfânta Troiţă 3.

Pe locul unde se ridică astăzi Mănăstirea Radu Vodă s-au descoperit importante vestigii arheologice datate din perioada paleoliticului. În vremea geto-dacilor, așezarea de pe colina din apropierea Pieței Unirii de astăzi dispunea de puternice fortificații, constituindu-se într-un punct strategic de prim rang.

Prima biserică de pe colina Radu Vodă este atribuită domnitorului Mihnea cel Rău (1508-1509), cea de-a doua fiind ctitorie a domnitorului Alexandru al II-lea Mircea (1568-1577), strănepot al lui Vlad Țepeș 1. Fiul său, Mihnea Turcitul, va înzestra mănăstirea cu moșii, sate și odoare de preț – sporind prestigiul ei în Țara Românească. În timpul domniei sale, în mănăstire este înființată prima bibliotecă din București.

În 1595, biserica Mănăstirii Radu Vodă a fost folosită temporar drept moschee de către trupele lui Sinan Pașa, iar apoi incendiată în retragerea acestora din calea armatei lui Mihai Viteazul. Cutremurele din 1829 și din 1838 îi vor produce Mănăstirii Radu Vodă mari pagube, fiind necesare ample lucrări de refacere.

După victoria lui Mihai Viteazul la Călugăreni, vestitul Sinan Paşa, duşmanul lui Mihai, a fortificat mănăstirea cu palisade, cu valuri de pământ şi cu bastioane. Tot oraşul a fost, de asemenea, întărit de turci. După victoria marelui voievod din octombrie 1595, de la Târgovişte, Sinan a fost silit să se retragă din faţa armatelor biruitoare ale creştinilor. Nu înainte însă de a distruge toate fortificaţiile pe care el însuşi le ridicase şi de a dărâma până în temelie Mânăstirea Sfintei Troiţe.

Abia în 1614, voievodul Radu Mihnea (1601-1602, 1611-1616, 1620-1623) a început reconstrucţia mănăstirii, păstrând planurile şi elevaţia edificiului de origine. Biserica este cunoscută de atunci sub numele ctitorului. Fiul şi urmaşul său la domnie, Alexandru Coconul (1623-1627) s-a îngrijit de zugrăvirea bisericii. Înfăţişarea actuală a bisericii este datorată ultimei restaurări, condusă de arhitectul Ştefan Balş între anii 1967-1974 (după care biserica a fost repictată).

În vremurile domniilor fanariote, marea mânăstire Radu-Vodă, una dintre cele mai bogate din Bucureşti, a fost cârmuită de egumeni greci, buni negustori dar jalnici administratori ai construcţiilor mânăstireşti. Multă vreme, mânăstirea a acumulat bogăţii, moşii, vii, case şi prăvălii în Bucureşti, dar posesia acestor mari averi nu s-a oglindeşte în îmbunătăţirile aduse clădirilor.

Planul şi formele arhitectonice ale bisericii Radu-Vodă sunt inspirate din cele ale bisericii episcopale de la Curtea de Argeş, cu diferenţa că materialul de construcţie întrebuinţat nu este piatra, ci cărămida. Planul este triconc, cu turlă pe naos, cu un pronaos lărgit, acoperit cu trei turle dintre care cea principală se sprijină pe douăsprezece coloane, simbolizând pe cei doisprezece apostoli, ca şi la modelul de la Curtea de Argeş. Faţadele, împărţite în două registre de înălţime inegală printr-un brâu, au o decoraţie simplă, constând din firide cu arhivolte intrânde, care ritmează plăcut suprafeţele tencuite cu alb.

• Tweet
• Pin It