Lumea Micului Paris si farmecul pierdut al Bucurestiului de altadata

• Tweet
• Pin It

Bucurestiul zilelor noastre, poluat, aglomerat si blamat, nu a fost intotdeauna asa. Nostalgicii privesc cu ochii pierduti in timp vechile fotografii ce infatiseaza o alta fata a acestui oras. Femei in rochii lungi, cu cocuri mari, copii ce se tineau de poalele mamelor, barbati imbracati elegant plimbandu-se pe Calea Victoriei, sunt amintiri ce rasar din fotografii uitate prin sertarele imbatranite ale unor oameni ce nu mai sunt. Trasuri cu cai, case cochete, serate organizate la final de saptamana, toate faceau parte din viata orasului cu mai bine de 100 de ani in urma.

Imaginile alb-negru sunt tot ce mai pastram astazi din Mic Paris, alaturi de aceasta denumire, pe care a dobandit-o in perioada belle epoque, in special datorita atmosferei si arhitecturii.

In jurul anului 1900, micii negustori si tinerii intelectuali care nu aveau bani sa ajunga pana in indepartatul Paris, poposeau aici. In acele vremuri Bucurestiul a cunoscut cea mai infloritoare perioada a sa. Dupa alegerea lui Alexandru Ioan Cuza si devenirea oficiala a Capitalei intregii Romanii, orasul a avut parte de expansiune culturala, economica si demografica.

Au aparut primele fabrici si a crescut semnificativ numarul muncitorilor. In Micul Paris viata era net imbunatatita: se produceau sapunuri, textile, bere, tigari, lumanari, ba chiar si utilaje grele.

Odata cu incheierea procesului de urbanizare au inceput sa se construiasca multe cladiri, cu diferite stiluri arhitecturale. S-au amenajat parcuri, alei si strazi. Au inceput sa apara blocuri cu cateva etaje, buticuri, cafenele.

Pe aleile pietruite, caii isi trageau agale trasurile, in care doamne cochete flirtau cu domnii sarmanti ce imbogateau viata sociala a orasului. In serile lungi de iarna, atmosfera caselor din centru se incingea. In saloanele mari, invitatii erau asteptati cu ceai si prajituri sa depene povesti de amor si de dor la gura sobei. Se jucau jocuri de societate, se pregateau piese de teatru ori se canta la pian.

Evolutia spectaculoasa a Bucurestiului l-a facut sa semene cu marile capitale ale Europei. Lumina electrica a fost introdusa in 1882, la Palatul Regal aflat pe Calea Victoriei, urmat de Palatul Cotroceni, Teatrul National si Gradina Cismigiu. In anul 1884, intre Posta Centrala si Ministerul de Interne s-a instalat prima linie de telefonie.

S-a construit Gara Filaret in anul 1869, fiind prima gara din Bucuresti, urmata de Gara de Nord. Transportul in comun se efectua cu tramvaie trase de cai.

Era o adevarata placere sa te plimbi prin Bucurestiul rafinat, dornic de modernizare si cunoastere!

Un secol mai tarziu, mai putin elegant, mai putin dorit de tinerii intelectuali, Bucurestiul mai pastreaza in vechile cladiri din centrul istoric farmecul unui Mic Paris apus.

Micul nostru Paris a devenit un cliseu lingvistic, in timp ce bulinele rosii au impanzit cladirile ce altadata i-au creat aerul de oras distins. Unde s-a pierdut Bucurestiul de altadata?

• Tweet
• Pin It