AUR ne arată concret cum se naște nazismul în România de azi

AUR

Marți seară, în București, un tânăr român s-a apropiat de un livrator din Bangladesh și l-a lovit cu pumnul în față, fără niciun motiv. Gestul a fost filmat și însoțit de un mesaj limpede: „Ești un invadator”. Când livratorul speriat a întrebat de ce, agresorul i-a răspuns că își apără țara. Tânărul a fost prins de polițistul Andrei Jianu, care ieșea din tură, și arestat preventiv pentru 30 de zile.

Acest incident brutal nu este un caz izolat de agresiune stradală. Este manifestarea concretă a unui discurs politic toxic care a încolțit în spațiul public românesc, alimentat de politicieni iresponsabili care transformă ura în capital electoral.

Discursul care ucide

Recent, deputatul AUR Dan Tanasă publica pe Facebook un îndemn la boicotarea străinilor veniți în România să facă curierat, susținând că aceștia „fură locurile de muncă ale românilor”. Este exact același tip de retorică pe care nazismul german o folosea împotriva evreilor în anii ’30 – ideea că „ceilalți” sunt hoți care vin să ne ia ce este al nostru.

Nu este o coincidență că agresorul din București a folosit exact termenul „invadator”. Vocabularul său vine direct din discursul public promovat de AUR și alte formațiuni extremiste. Când politicienii vorbesc despre „invadatori” și îndeamnă la „apărarea țării” împotriva celor care vin să muncească, ei nu fac decât să legitimeze violența.

Nazismul nu se naște dintr-o dată, în uniformă și cu salutul fascist. Se naște exact așa – prin normalizarea urii împotriva „celuilalt”, prin transformarea muncitorului străin în „invadator”, prin justificarea violenței ca „apărare patriotică”. Începe cu discursuri aparent îndreptățite despre „protejarea locurilor de muncă” și ajunge la pumni în față și la arestări.

Livratorul din Bangladesh nu a venit să invadeze România. A venit să muncească, să livreze mâncare bucureștenilor care comandă prin aplicații. A venit să lucreze, pentru că românilor “patrioți” le pute meseria asta, nu e demnă de statutul lor de daci eterni. Tânărul din Bangladesh a devenit ținta unei agresiuni pentru că politicieni idioți și inconștienți au transformat munca lui într-o amenințare la adresa identității naționale.

AUR și liderii săi nu pot să scape de responsabilitatea pentru astfel de incidente prin simple declarații de distanțare. Discursul lor xenofob și naționalist creează climatul în care astfel de agresiuni devin posibile, apoi inevitabile. Când transformi pe cineva într-un „invadator” în discursul public, nu te poți mira că apare cineva care să “apere”  țara cu pumnii.

România de azi seamănă din ce în ce mai mult cu Germania anilor 1930. Aceleași temeri exploatate politic, aceeași retorică asupra „invadatorilor”, aceeași justificare a violenței prin „patriotism”. Diferența este că astăzi avem exemplul istoriei și știm încotro duce această cale.

Este timpul ca societatea românească să înțeleagă că discursul urii nu este o simplă „opinie politică”. Este combustibilul care alimentează violența stradală și care poate duce o țară întreagă pe calea extremismului. Fiecare cuvânt xenofob rostit de un politician poate deveni un pumn în fața unui muncitor străin.

Polițistul Andrei Jianu și-a făcut datoria când l-a prins pe agresor. Acum este rândul nostru, al tuturor, să ne facem datoria și să respingem discursul care naște astfel de agresori. Pentru că nazismul nu începe cu lagărele de concentrare. Începe exact cu astfel de pumni și cu politicieni care îi justifică.

SURSĂ: Marian Godină / Facebook

Polițistul Andrei Jianu, care l-a prins pe agresor

Leave a Reply

Your email address will not be published.

fifteen + one =