Ne pare rau daca suna a jignire pentru pasionatii de Pokemon Go, dar cum altfel am putea sa ne raportam la ultimele accidente grave inregistrate din cauza acestui joc si a decesului de astazi?
In Guatemala un tanar a fost impuscat in timp ce incerca sa prinda pokemoni in casa unor necunoscuti. In New Jersey o femeie a ramas suspendata intr-un copac din Cimitirul Eglington incercand sa prinda pokemoni! Cativa copii din Marea Britanie au ramas blocati intr-un tunel, iar un grup de studenti a fost jefuit din cauza acestui joc. In Indonezia un jucator a intrat intr-o baza militara incercand sa prina pokemoni, iar in Bosnia cautatorii de pokemoni au ajuns in zone minate.
Despre singurul beneficiu al acestui joc, acela ca ajuta utilizatorii sa faca miscare, se poate uita usor daca luam in calcul riscurile majore la care se supun si ii supun si pe altii. Faptul ca duce la pierderi de vieti omenesti ar trebui sa fie un mare semnal de alarma pentru autoritatile din lumea intreaga. Nici nu stim daca sa-l numim dependenta sau “cum sa te sinucizi fara planificare”!
E chiar atat de normal ca un joc sa devina o isterie mondiala? E normal ca oamenii sa nu se mai gandeasca la activitatile in care sunt implicati (condus, traversare etc.) si sa traiasca prin intermediul unui joc, lasandu-se condusi oriunde? Cum ramane cu pericolul la care se expun si-i expun pe ceilalti, cum ramane cu viata asta care se traieste cu si printre oameni, nu cautand fiinte fantastice in lumea reala?
Prima tara care a interzis Pokemon Go este Indonezia, urmata de Arabia Saudita. In Romania jocul a fost primit cu mare interes, ba chiar au fost organizate cautari de pokemoni prin parcuri. La unele lucruri nu ne intrece nimeni! In clasicul stil romanesc, doar de timp nu ducem lipsa!
Pare insa ca mintea care se lasa condusa de un joc sa aiba anumite lipsuri. Ceea ce vrem sa spunem este ca acest joc ar trebui jucat fara sa-ti lasi mintea sa o ia razna, gandind si apoi actionand. Este normal sa ne jucam, este normal sa ne plimbam, dar nu e normal sa ne urcam in copaci prin cimitire si sa invadam spatii private. Nu e deloc normal sa murim cautand pokemoni! E normal doar sa ne jucam. Iar “joc” si “pericol de moarte” nu au ce cauta in aceeasi propozitie, nici macar in aceeasi fraza. Pentru ca se exclud reciproc. Daca vreti sa va jucati, foarte bine! Cautati pokemoni? Ok. Dar traversati pe verde, nu va jucati la volan, cedati trecerea, nu va urcati in copaci, nu intrati in casele vecinilor!
Din pacate, multi fani Pokemon Go se comporta ca la varsta de 2 ani. De pe la 2 la 3 ani e perioada lui “Nu”, adica aceea in care copilul intra in contact cu pericolele din jurul sau iar adultii il ajuta sa inteleaga limitele. Unii nu le inteleg si nu le accepta niciodata. Ce se intampla cu ei cand cresc? Isi pierd viata jucand Pokemon pentru ca nu constientizeaza pericolul … Trist.
mihaela
July 21, 2016 at 2:39 pm
Oare jocul este de vina sau oamenii? Vorbim totusi de adulti care se presupune ca sunt responsabili, nu vorbim de niste copii care nu constientizeaza pericolul.