Povestea garii Filaret incepe insa cu patru ani mai devreme, cand domnitorul Alexandru I. Cuza a acceptat propunerea de construire a liniei ferate Bucuresti-Giurgiu, inaintata de un tanar inginer englez, John Trevor Barkley si asociatul sau, John Staniforth. Criticii locali au respins insa vehement ideea realizarii caii ferate de catre o companie straina, iar dupa abdicarea lui Cuza, Adunarea Deputatilor a anulat conventia cu inginerul englez. Contestata de consulul britanic, decizia a fost insa revizuita si semnata pentru a doua oara, in 1867, la initiativa regelui Carol.
La finalizarea liniei de cale ferata, insusi J. T. Barkley a condus locomotiva cu aburi in care se afla regele Carol. Drumul pana la Giurgiu a durat o ora si treizeci de minute, calul de foc atingand o viteza maxima de 45 km/h.
Gara Filaret si-a pastrat statutul de unica gara a capitalei doar trei ani, in 1872 fiind umbrita de construirea Garii de Nord. In 1960, guvernul comunist, convins de viitoarea suprematie a automobilului, in detrimentul transportului feroviar, decide dezafectarea liniilor de cale ferata si transformarea garii in autogara. De atunci exista si intentia amenajarii unui muzeu in venerabila cladire, monument de arhitectura feroviara de o importanta de netagaduit pentru istoria Bucurestiului.