Imobilul proiectat acum un secol pentru Ministerul de Finante, lasat la mila locatarilor

• Tweet
• Pin It

“Ce-aveti cu casa?”, ma interpeleaza o doamna in timp ce fotografiez cladirea impunatoare de pe strada Sergent Major Ilie Ancuta, vizavi de Parcul Carol. “N-am nimic cu casa, o admir doar. E foarte frumoasa!”, ii marturisesc doamnei inca circumspecte. Totusi, ma aproba si-mi povesteste ca imobilul este foarte batran, ridicat pe la 1902.

Privim amandoua cladirea venerabila, cu trei etaje si tencuiala scorojita, care domina stradela. O intreb ce stie despre istoria casei si-mi raspunde cu mandrie: “Aici a fost Ministerul de Finante, apoi au venit ceferistii, ca e gara Filaret aproape, si dupa aia …a luat-o IAL-ul.”

Profit de amabilitatea si pofta de vorba a doamnei si o mai retin putin, cat sa aflu ca nu se implica nimeni in renovarea acestei case, anul trecut au pus ei, locatarii, mana de la mana si au reparat acoperisul. Vor sa stranga bani si pentru refacerea fatadei, pentru ca e pacat de istorie si Dumnezeu s-o lase de izbeliste. Primaria se ocupa doar de reabilitarea blocurilor noi, asa ca ansamblul de locuinte sociale, proiectat pentru Ministerul de Finante de renumitul arhitect al secolului trecut, Statie Ciortan, a fost lasat in grija locatarilor.

Zona Filaret a devenit, inca de la jumatatea secolului al XIX-lea, cea mai importanta zona industriala a capitalei. In centrul acesteia batea inima Garii Filaret, prima din Bucuresti, data in folosinta in 1869. Dupa intrarea in vigoare a Legii pentru incurajarea industriei nationale, in jurul garii Filaret s-au dezvoltat puzderie de fabrici: Fabrica de Incaltaminte Militara, Fabrica de Tricotaje, Fabrica de Ulei Phenix, fabrica elvetianului Wolff, destinata “fabricatiunii focoaselor” pentru Ministerul de Razboi.

La solicitarea Ministerului de Finante, care dorea sa asigure functionarilor sai o varianta ieftina de cazare pentru perioada in care urmau sa-si aduca serviciile statului, in schimbul chiriei si intretinerii, arhitectul Statie Ciortan a conceput ansamblul de locuinte sociale de la Cutitul de Argint.

Imobilul construit in stil neo-romanesc, cu ornamente si verande, a fost finalizat in 1929, aproape cu treizeci de ani mai tarziu decat in povestea doamnei. O poarta respectabila intampina vizitatorii, despre care aflu ca aproape se temeau sa patrunda in curtea interioara.  “Credeau ca e ospiciu aici!”, imi explica razand interlocutoarea mea.

In curtea interioara aerul inca este greu de istorie, in ciuda masinilor parcate pe laturi. Locatara din cladirea veche de aproape o suta de ani se pregateste sa faca piata. Ne despartim cu urari de bine si pentru noi, dar si pentru casa frumoasa, ignorata, ca multe altele, de prezentul surd la vaierul trecutului.

Sursa: “Inovatie in construirea locuintelor sociale: arhitectul Statie Ciortan si proiectul sau din str. Cutitul de Argint”, de Razvan Voinea si Dana Dolghin

• Tweet
• Pin It