Citind comunicatul m-am bucurat pana la lacrimi, gandindu-ma ca pierderile de pana acum ale RADET vor fi doar o istorie trista. Amintiri. Apoi, trecand peste impactul emotional provocat de stire, am realizat ca singura sansa sa uit peste ani si ani de problemele retelei de termoficare din Bucuresti ar fi sa ma loveasca Alzheimer-ul. De ce? Păi, e simplu. Seful RADET a explicat cam cum stam cu pierderile regiei din cauza unei infrastructuri praf si pulbere si a facut cateva anunturi. De fapt, niciunul dintre anunturile (preluate în comunicat de presa oficial) nu te poate face optimist, pentru ca niciunul nu propune solutii clare, ci reprezinta mai mult o sinteza de genul RADET + planuri = love.
Prima initiativa se refera la separarea activitatilor de transport si distributie de cele de producere si furnizare a agentului termic, crearea a 21 de zone de termoficare in Bucuresti care sa simplifice planul de reparatii. Stirea este, de fapt, ca in sfarsit ar exista un plan de a face …un plan de reparatii. Asta, in conditiile in care din 2011 si pana acum un sfert din energia termica pentru locuinte se pierde din cauza infrastructurii extrem uzate. Ok, zic, si caut in textul comunicatului de presa si altceva in afara de termeni precum “plan”, “reformare si regandire a intregului concept de termoficare”, “management al performantei”, “beneficii ale noului sistem centralizat”, stiti si voi, ceva care sa-mi spuna concret cand, cum si cu ce bani se va pune in aplicare “reformarea”. Ioc, niciun raspuns. Prin urmare, avem din nou situatia in care ne dau ideile afara din casa, teoretizam nimicul pe care il vom “implementa”, vorbim si facem planuri. Nu vreau sa fiu inteles gresit. Noul sef al RADET este un profesionist in domeniul managementului, insa exagerez daca spun ca ne-am săturat pana peste cap de promisiuni si ca, in afara de terorizantele stiri din prag de iarna care ne ameninta ca se tripleaza pretul energiei termice pentru locuinte, nu se face nimic concret?
Lucrurile nu se opresc aici. Daca nu stiati, Dumnezeu este bucurestean. Si spun asta pentru ca eu am inteles din comunicatul RADET ca incalzirea globala cu care se confrunta planeta are si ceva parti bune. Zau, dezastrul ecologic global, pe care il simtim din plin si noi, scade cererea de agent termic din Bucuresti. Cu alte cuvinte, pentru ca Traian Basescu s-a inselat cand a spus ca “iarna nu-i ca vara” (sic!), si ne-am pomenit ca din patru anotimpuri am ramas cu doua, nevoia de agent termic in Bucuresti este redusa. Adica, Doamne ajuta!
Cel mai mult se vor “bucura” cei cu centrale termice cand vor (re)auzi anuntul care spune ca introducerea unei taxe de mediu pentru centrala de apartament este inevitabila, asa cum declarau cei de la RADET. Dupa o zi, insa, au venit cu o completare, in care si-au mai indulcit afirmatia. Cum s-ar spune, inevitabilul nu e chiar atat de inefabil, pentru ca momentan vorbim doar despre un proiect.
Propunerea implementarii unei taxe de mediu pentru cei cu centrale termice nu este tocmai o noutate, au mai existat initiative de acest fel – de parca toata frustrarea RADET-ului si a administratiei a trebuit sa se concentreze pe ceva. Sau pe cineva. Si asa, cei cu centrale termice au fost, sunt si vor fi un fel de dusmani ai sistemului termic centralizat, evadati vanati ca-n Matrix. Si orice ar face ei in incercarea de a scapa de fantoma gigacaloriei de la stat vor fi urmariti toata viata de cate-o inventie menita sa mai carpeasca, din banii lor, vreo teava sparta din infrastructura RADET-ului sau sa astupe vreo alta gaura din vreun buget.
Cat despre noi, ceilalti muritori de rand, probabil vom ramane “legati” cu lanturi de caloriferele RADET-ului, in asteptarea reformei conceptului de termoficare.