Parlamentarii POT propun sterilizarea obligatorie a câinilor cu sau fără stăpân. De ce este utopic proiectul

• Tweet
• Pin It

O nouă inițiativă legislativă aflată în dezbatere parlamentară prevede sterilizarea obligatorie a tuturor câinilor care nu dețin acte oficiale de pedigree, indiferent dacă au sau nu stăpân. Măsura vizează combaterea abandonului și reducerea populației de câini fără adăpost din România dar ar putea avea, de fapt, efect opus!

Proiectul, inițiat de grupul parlamentar POT, modifică Ordonanța de Urgență nr. 155/2001 privind gestionarea câinilor fără stăpân. Conform noilor prevederi, vor fi exceptați doar câinii cu probleme de sănătate și cei care dețin Act de Origine și drept de montă eliberate de o Asociație Chinologică Română recunoscută internațional.

Inițiativa definește în mod explicit abandonul ca fiind lăsarea unui câine fără hrană, adăpost sau tratament medical, atât pe domeniul public, cât și pe cel privat. De asemenea, stabilește reguli mai stricte pentru procedura de eutanasiere, care va trebui anunțată public cu minimum trei zile înainte de efectuare.

Argumentele susținătorilor se bazează pe statistici: din 4,7 milioane de câini înregistrați în România, doar aproximativ 890.000 sunt sterilizați. Parlamentarii POT consideră că principala sursă a problemei câinilor fără adăpost o reprezintă, de fapt, câinii cu stăpân nesterilizați care produc pui nedoriți, ulterior abandonați.

“Fenomenul trebuie stopat, iar sterilizarea tuturor câinilor, cu sau fără stăpân, reprezintă singura soluție umană și eficientă”, susțin inițiatorii proiectului.

Pe de altă parte, inevitabil apar posibile probleme ale proiectului, mai ales că acesta pare făcut cumva …pe genunchi

Deși intenția de a reduce numărul câinilor abandonați și fără adăpost este lăudabilă, proiectul legislativ privind sterilizarea obligatorie prezintă mai multe vulnerabilități potențiale care merită analizate.

Implementare și aplicare deficitară

Proiectul se lovește în primul rând de limitări practice semnificative. România nu dispune de infrastructura veterinară necesară pentru a steriliza milioane de câini într-un interval rezonabil. Lipsesc atât personalul specializat, cât și clinicile care să poată gestiona un asemenea volum de intervenții. Aspectul financiar reprezintă o altă problemă majoră, întrucât legea nu specifică clar cine va suporta costurile acestor operații. Mulți proprietari cu venituri modeste nu își permit această intervenție, iar dacă responsabilitatea financiară le revine integral, conformarea voluntară va fi redusă. Totodată, verificarea respectării legii ar necesita un sistem eficient de identificare și înregistrare a tuturor câinilor, sistem care în prezent funcționează deficitar și incomplet.

Din perspectivă juridică, obligarea proprietarilor să sterilizeze animalele deținute legal ridică întrebări privind limitele intervenției statului în dreptul de proprietate. Mulți juriști ar putea argumenta că o asemenea măsură reprezintă o ingerință disproporționată. De asemenea, excepția acordată câinilor cu pedigree creează un tratament diferențiat care ar putea fi contestat ca discriminatoriu, favorizând proprietarii cu resurse financiare mai mari care își permit câini de rasă cu documente oficiale. Etică medicală este și ea pusă sub semnul întrebării când o procedură chirurgicală este impusă fără consimțământul proprietarilor, indiferent de beneficiile sociale invocate.

Efecte secundare neintenționate

Legea ar putea genera consecințe neprevăzute care să submineze chiar obiectivele urmărite. Experiența altor țări sugerează că reglementările stricte pot duce la apariția unui circuit paralel de reproducere și falsificare de acte de pedigree. Mai grav, unii proprietari ar putea alege să-și abandoneze animalele pentru a evita complicațiile legale și financiare, amplificând paradoxal problema pe care legea încearcă să o rezolve.

Problema câinilor abandonați din România necesită cu siguranță soluții, însă o abordare mai nuanțată și adaptată contextului local ar avea șanse mai mari de succes. Cu alte cuvinte, momentan avem doar „încă” o idee născocită în Parlament și care s-ar putea transforma într-o lege făcută, așa cum spuneam la început, pe genunchi, cu repercusiuni grave.

• Tweet
• Pin It