Istoria Zilei de 1 Mai – Sărbătoarea internațională a muncii

• Tweet
• Pin It

Ziua de 1 Mai a fost adoptată ca sărbătoare internațională a muncii în memoria evenimentelor de la Chicago din 1886. Totul a început cu greva generală de la 1 mai 1886, când peste 300.000 de muncitori din Statele Unite au protestat cerând reducerea zilei de muncă la 8 ore. Trei zile mai târziu, pe 4 mai, în Piața Haymarket din Chicago, o manifestație pașnică s-a transformat în violență după ce cineva a aruncat o bombă în rândul polițiștilor, ucigând șapte dintre aceștia. Autoritățile au răspuns dur, arestând și executând mai mulți lideri sindicali.

În 1889, Congresul de la Paris al Internaționalei Socialiste a proclamat ziua de 1 Mai ca Zi Internațională a Muncii, în memoria martirilor de la Chicago. Astfel, 1 Mai a devenit un simbol al solidarității muncitorești la nivel mondial și o zi dedicată revendicărilor pentru drepturi sociale și economice.

1 Mai în România înainte de 1989

În România, sărbătorirea zilei de 1 Mai a cunoscut o transformare radicală odată cu instaurarea regimului comunist. Înainte de perioada comunistă, această zi era marcată prin demonstrații muncitorești mai modeste, însă după 1945, a devenit una dintre cele mai importante sărbători oficiale ale statului.

Perioada interbelică

Primele celebrări ale zilei de 1 Mai în România datează din perioada de la sfârșitul secolului al XIX-lea. În 1890, la doar un an după proclamarea zilei ca sărbătoare internațională, au avut loc manifestații muncitorești în București. În perioada interbelică, sărbătorirea zilei de 1 Mai era organizată de sindicate și partidele de stânga, însă nu avea amploarea pe care a dobândit-o ulterior.

1 Mai în perioada comunistă (1945-1989)

Odată cu instaurarea regimului comunist, 1 Mai a devenit una dintre cele mai grandioase sărbători oficiale ale statului. Iată principalele caracteristici ale sărbătoririi acestei zile în perioada comunistă:

Defilări impresionante

Piața Aviatorilor din București era locul central al defilărilor, unde sute de mii de oameni participau la marșuri organizate. Participarea era obligatorie pentru instituții, școli, fabrici și alte organizații. Muncitorii purtau pancarte cu lozinci patriotice și imagini ale conducătorilor partidului. Defilările erau meticulos organizate, cu repetiții care începeau cu săptămâni înainte.

Manifestații politice

Liderii partidului, în frunte cu Nicolae Ceaușescu în perioada sa, se aflau în tribune special amenajate pentru a saluta mulțimile. Discursurile politice glorificau realizările “oamenilor muncii” și ale partidului. Se foloseau sloganuri precum “Trăiască 1 Mai, ziua solidarității internaționale a celor ce muncesc!”

Spectacole și manifestări culturale

Erau organizate spectacole artistice cu tematică muncitorească. Ansamblurile folclorice și sportive prezentau momente artistice în fața tribunelor oficiale. Se organizau competiții sportive dedicate sărbătorii.

Atmosfera sărbătorească impusă

Orașele erau decorate cu steaguri roșii, portrete ale liderilor comuniști și pancarte cu mesaje ideologice. Magazinele erau mai bine aprovizionate în preajma acestei sărbători. Pentru mulți români, 1 Mai reprezenta și un prilej de relaxare, fiind adesea asociat cu primul grătar în aer liber al anului.

Propagandă și îndoctrinare

Presa scrisă, radioul și televiziunea transmiteau reportaje ample despre realizările “oamenilor muncii”. Sărbătoarea era folosită pentru promovarea ideologiei comuniste și a cultului personalității. Erau evidențiate “succesele” economiei planificate și angajamentele de depășire a planului cincinal.

Transformarea sărbătorii după 1989

După Revoluția din 1989, sărbătorirea zilei de 1 Mai s-a schimbat radical în România. Defilările obligatorii au fost abandonate, iar ziua a devenit mai degrabă o sărbătoare neoficială asociată cu începutul primăverii și petrecerea timpului în natură. Deși este în continuare zi liberă legală, semnificația sa politică s-a diminuat considerabil.

În prezent, 1 Mai este pentru mulți români sinonim cu mini-vacanța de la început de mai, cu ieșirile la iarbă verde și cu tradiționalul grătar. Partidele și sindicatele organizează ocazional manifestații și întruniri, dar acestea nu mai au amploarea de odinioară.

• Tweet
• Pin It