Profeții în țara orbilor: Sondajele și meteo

• Tweet
• Pin It

Sondajele și meteo au rate de eșec care ar falimenta orice altă industrie. Ambele se întrec în a prezice viitorul cu aplomb doctoral, doar pentru ca realitatea să le pălmuiască cu eleganța unui clovn la circ.

Exemplul cel mai recent? Codul roșu de vreme extremă emis pentru București – acel apocalips meteorologic care s-a dovedit a fi o ploaie mai cumsecade decât unele din zile obișnuite de toamnă. Dar până să realizăm că ne-am speriat de propria noastră umbră, deja mersesem până la capăt cu scenariul catastrofei: școli închise, cursuri universitare suspendate, STB-ul redus la 60% din capacitate. Totul în numele prevenirii unui dezastru care a existat doar în Power Point-urile celor de la ANM.

Iar acum vine momentul de glorie: administratorii capitalei se laudă pe rețelele sociale că “uite cât de bine ne-am făcut treaba în ciuda codului roșu”. Logica este de-a dreptul biblică: dacă te rogi pentru ploaie și nu plouă, înseamnă că rugăciunea a funcționat. Dacă emite cod roșu și nu se întâmplă mare lucru, înseamnă că măsurile au fost eficiente. E o logică circulară atât de perfectă, încât ar face invidios orice sofist din Grecia Antică.

Să ne uităm și la cealaltă industrie a ghicirii în cristal: sondajele politice. Acestea ne spun cu o precizie îndoielnică cine va câștiga alegerile, care partid va lua 23,4% (nu 23,3%, ci exact 23,4!), și cum se vor redistribui preferințele alegătorilor. Apoi vine ziua votului și ne trezim că realitatea a avut alte planuri. Dar sondorii nu se lasă descurajați – își recalibrează metodologiile, își ajustează algoritmii și contractele grase, și… continuă să greșească cu aceeași consecvență admirabilă.

Care mai este rolul acestor exerciții costisitoare de predictibilitate când realitatea le contrazice grosolan? În cazul meteo, am putea spune că e mai bine să fim prudenți decât să regretăm. Frumos. Dar atunci de ce nu emitem cod roșu în fiecare zi? Ar fi și mai sigur. În cazul sondajelor, rolul pare și mai obscur: poate că servesc să influențeze, nu să măsoare. Să creeze realitatea, nu s-o prezică.

Adevărul e că ambele industrii au descoperit secretul supraviețuirii în era post-adevărului: nimeni nu le cere socoteală pentru ratele lor catastrofale de eșec. Meteorologii pot să greșească prognoza săptămânal, iar sondorii pot să rateze rezultatul alegerilor – toți vor fi acolo și data viitoare, cu aceeași încredere neclintită în propriile modele defectuoase.

Poate că ar trebui să învățăm o lecție de la aceste domenii și să ne aplicăm în carierele noastre. Imaginați-vă un chirurg care operează cu aceeași rată de succes ca a unui sondaj electoral. Sau un pilot care aterizează cu aceeași precizie cu care ANM prezice vremea.

Dar sondajele și meteo sunt diferite. Ele nu răspund în fața nimănui, pentru că toată lumea le uită greșelile până la următoarea prezicere eronată. Și astfel, circul continuă: noi ne speriem de coduri roșii inexistente și citim sondaje care ne spun ce să credem despre ceea ce vom vota.

Între timp, ploaia cade când vrea ea, iar oamenii votează cum consideră, indiferent de ce spun profeții cu hârtii și sigle oficiale.

• Tweet
• Pin It