Zece ani de la Colectiv: Lecții neînvățate

• Tweet
• Pin It

Astăzi se împlinesc zece ani de la tragedia care a îndoliat România. Pe 30 octombrie 2015, 65 de tineri și-au pierdut viața în incendiul devastator de la clubul Colectiv din București. O decadă mai târziu, această tragedie rămâne o rană deschisă în conștiința publică, un memento brutal al prețului neglijenței instituționale și al indiferenței sistemice.

Tragedia a dezvăluit un sistem legislativ deficitar, în care legile privind siguranța în spații publice erau fie inexistente, fie în mod flagrant ignorate. Clubul funcționa fără autorizație de incendiu, cu materiale inflamabile pe pereți și fără ieșiri de urgență corespunzătoare. Legea era slabă, permisivă, construită pentru a fi ocolită, nu pentru a proteja viețile cetățenilor.

Dar dincolo de legi, a existat o culpă și mai gravă: dezinteresul autorităților. Inspectorii au întors privirea, primăriile au eliberat avize fără verificări reale, iar sistemul de sănătate s-a dovedit nepregătit să gestioneze o asemenea catastrofă. Mulți dintre răniți au murit ulterior în spitale, victimele infecțiilor nosocomiale și ale unui sistem medical corupt până în măduvă. Colectiv nu a fost doar despre un incendiu – a fost despre prăbușirea morală a instituțiilor statului.

Cel mai tulburător aspect rămâne însă „memoria scurtă” a românilor. Protestele masive care au urmat tragediei, strigătele „Corupția ucide!” și promisiunile de schimbare s-au estompat treptat. Societatea a revenit la rutină, iar clasele politice au continuat aceleași practici. Dosarele au avansat greoi prin instanțe, unii vinovați au primit pedepse derizorii, iar schimbările legislative promise au rămas în mare parte pe hârtie.

La zece ani distanță, Colectiv trebuie să fie mai mult decât o comemorare anuală. Trebuie să fie un apel constant la responsabilitate, la reformarea profundă a sistemului și la întreținerea memoriei colective. Pentru că uitarea nu înseamnă vindecare – înseamnă trădarea celor 65 de oameni care nu mai sunt.

• Tweet
• Pin It