Boierul Bellu, cimitirul si automobilul

Bellu

Ei, nu puteam sa ma nasc eu in secolul XIX, sa vad uimirea de pe fetele bucurestenilor cand a adus baronul Barbu Bellu dracovenia de trasura cu motor pe strazile orasului? Ca dumnealui se face vinovat – vorba vine, de asa vini sa fi avut parte toti boierii valahi – de introducerea automobilului, un Peugeot cu patru locuri si patru cai putere, in viata Bucurestilor. Asta se intampla pe la 1889, cand boierul Barbu Bellu, de origine aromana, fost ministru al Cultelor si Justitiei si membru al Parlamentului, deja se retrasese din viata politica, in urma abdicarii lui Cuza.

Cei mai multi dintre noi stim doar ca Barbu Bellu era barbatul cu nume de cimitir, desi la drept vorbind, mai intai a fost omul, apoi cimitirul. Si nici macar n-ar mai fi fost cimitirul daca descendentul uneia din cele mai bogate familii din Tara Romaneasca nu ar fi donat primariei, in 1852, un teren imens care sa fie amenajat ca loc de ingropaciune. Obisnuinta locului era ca mortii sa fie ingropati in jurul bisericilor, doar cateva cimitire pentru saraci functionand in afara orasului. Odata cu introducerea Regulamentului Organic –o serie de reforme care vizau occidentalizarea Tarii Romanesti si Moldovei – a inceput suprimarea unor obiceiuri medievale, propunandu-se ca cimitirele din jurul bisericilor sa fie desfiintate.

Din 1858 cimitirul “Serban Voda-Bellu” incepe sa functioneze legal, iar in prezent este considerat nu doar monument istoric, ci si muzeu de arta funerara, care adaposteste numeroase lucrari semnate de sculptori si arhitecti celebri, chemati sa evoce prin operele lor personalitatile inhumate aici.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.

ten − 6 =