Seria de lucrari “Praf 2.0” (2008) expune practic mecanismul cartierului Berceni, cu toate elementele specifice: masinile inghesuite pe trotuare, cablurile de pe acoperisuri, antenele tepoase, castanii din spatele blocului, aerul sufocant.
Artistul reface, printr-o operatiune de alchimie a imbacselii, scene specifice cartierului, construind din colb, practic dintr-un concentrat de Berceni, o seama de povesti citadine.
Absolvent al Academiei de Arte in 1998, pictorul Comanescu a facut parte, timp de patru ani, din grupul de artisti tineri Rostopasca, alaturi de Dumitru Gorzo. S-ar putea spune despre el ca-i usor reticent la dereticat, daca e sa ne formam o idee pe baza relatiei lui cu praful.
Dar in acelasi timp trebuie sa dam cezarului ce-i al cezarului, si sa admitem ca Nicolae Comanescu este un artist incredibil de conectat la realitate: materia prima a picturilor sale vine din concretul de dupa colt, din particule ale trupurilor, ale cartilor, ale pantofilor, ale hainelor noastre, din pilitura de blocuri, din realitatea existentei. Sa indraznim sa spunem ca picteaza cartierul folosind insusi cartierul? Nu suntem departe de adevar.
Berceniul renaste pe panza din mainile lui Nicolae Comanescu, vorbeste, povesteste, arata tot ce este si tot ce inseamna viata lui de cartier marginas, incins vara si alunecos iarna, al unei capitale aglomerate care uneori parca nu mai are timp de fostele mahalale care ii atarna de fuste. Incurajat de pictor, cartierul a vorbit despre el insusi, strazile si dramele lui, in numeroase tablouri cu iz urban, de asfalt topit, expuse atat in galeriile din Bucuresti, dar si din Austria sau Germania.
Surse foto: dust2point0.blogspot si arhiva personala Nicolae Comanescu (foto de Gabi Stamate)