Cristian Popescu Piedone s-a apucat sa scrie poezie politica

Popescu Piedone

Ce mai face fostul primar al sectorului 4, Cristian Popescu Piedone? Se pare ca destul de bine, daca s-a apucat de poezie. Nu, nu este o gluma, iar informatia a fost publicata de catre site-ul DCnews.

Dupa ce la sfarsitul lunii octombrie fostul edil de la sectorul 4 a decis sa isi inchida pagina de Facebook de teama comentariilor negative pe care le-ar fi putut primi in apropierea datei de comemorare a victimelor din clubul Colectiv, iata ca Piedone revine in preajma alegerilor parlamentare.

Potrivit DCNews, fostul primar s-a apucat de scris poezie politica, inspirat, se pare, din serialul Las Fierbinti (scena devenita virala online, in care personajul Celentano recita o poezie). Poezia (publicata de DCNews, care nu citeaza insa si sursa concreta a “creatiei”, in afara de autor) poate fi citita mai jos. De ce  poezie politica? Pai, este clar, pentru ca pe 11 decembrie sunt alegeri parlamentare si se pare ca fostul primar a dorit sa-si exprime public sustinerea fata de una dintre formatiunile politice inscrise in cursa electorala. Nu, nu este vorba despre PNL, ci despre alt partid al carui nume il veti regasi in randurile “operei” de mai jos.

Iata poezia:

Ce ne mai trebuie alegeri, frate?

Că deja suntem poeți în toate.

La fiecare 4 ani, compunem câte o poezie, pe care o auzim cu toții…

și bunicii, și nepoții.

După care, fiecare recitator

ne îndeamnă ușor-ușor

la vot, ca vitele la abator.

Și ne ducem, frate,

fără să știm că vom fi tăiate

de la pensii și salarii,

de la zahăr și ulei,

de la drepturi și libertăți,

de la speranță și viitor.

Și încep a ne certa, încă 4 ani,

tot pe noi, pentru că nu putem pricepe poezia

Și nu înțelegem că ne salvează România.

Între timp, nu mai e poezie.

E pură demagogie

și dezamăgire, rămasă doar pe hârtie,

bine legată și îndosariată,

pregătită a fi reciclată.

Cu toate studiile de fezabilitate,

de la școli și autostrăzi,

de la case pentru tineri,

cămine de bătrâni,

fabrici și uzine,

de la bunăstarea recitată,

poezia de mult uitată,

astăzi și ea reciclată.

Că deh, mâine e o nouă poezie,

ce va fi așternută de alți poeți celebri

care vor uita hârtia

și ei vor alege azi tehnologia.

Facebook-ul și Internetul

vor aborda instantaneu subiectul.

Nici nu mai trebuie să scrii,

doar cont să mai deții,

postează doar un cuvânt

și o să te minunezi câți politicieni, analiști și critici sunt pe Pământ.

Dar cei mulți care votează

și nu navighează

se intreabă: “Eu de votez mâine,

am să trăiesc mai bine?”

Poate trebuie modificată poezia…

alta e astăzi România.

Satul muribund,

pâlpâind tradiția neamului românesc,

într-o ultimă lumânare de seu,

parcă gata să i se cânte “Veşnica Pomenire”.

Și văd și aud toți mincinoșii și demagogii de pe Pământ

cât se mândresc ei că sunt români

și ce mult luptă pentru binele României,

când, în realitate, toți se bat pe o bucată de asfalt.

Asta de ești de la oraș.

La sat, un mare muzeu a rămas;

că nu mai au pe ce să se mai bată,

că pădurea-i vândută toată.

Pământul nu ne mai aparține,

grâu nu mai însămânțăm,

trebuie doar să importăm

și să ne arestăm,

după care să ne mândrim ce multe am realizat.

Să nu mai avem Românie decât pe hârtie.

De aceea, trebuie unitate:

să nu-ți mai înjunghii fratele pe la spate,

să nu mai urâți și dușmăni,

până-n ziua de-oți muri.

Numai așa puteți construi zi de zi

o Românie unită, într-o voce și simțire,

pentru cei ce îi credeți proști, mulți și flămânzi,

pentru că ei contează.

Și nu uitați: tot ei votează

pentru speranța demult uitată,

care nu moare niciodată.

Așa sper și eu,

că de această dată,

România adormită

se va trezi într-o Românie unită,

cu români patrioți adevărați,

sub jurământ legați

că nu vor mai recita poezii

pentru adormit copii,

în toate limbile pământului (germană, franceză, maghiară),

ci vor vorbi pe românește,

pe înțelesul urletului de lup de pe steagul dacic de luptă.

Un poet român spunea că limba noastră-i o comoară.

Bine că nu au vândut-o și pe asta încă.

Deșteaptă-te, române, odată! Cât mai dormi?

Dar eu, Cristian Popescu Piedone,

simplu cetățean,

în continuare de profesie om,

dau votul meu, pe 11 decembrie,

Partidului România Unită.

E medicamentul care, cred eu, că este necesar.

O Românie unită într-o Românie mare.

Eu am doar un vot… și voi să aveți unul de patriot.

Ieșiți și votați, asta v-a mai rămas.

Iar de nu veți vota, soarta v-o veți merita.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Sursa: DCNews

1 Comment

  1. Andrei

    decembrie 7, 2016 at 5:52 am

    Asta e sfidare la adresa celor cu capul pe umeri. Un alt taran.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.

nineteen − two =