Inca din anul 1864 se vorbeste si se scrie despre acest proiect ce ar putea aduce Dunarea la Bucuresti. Ideea unui astfel de canal s-a conturat prima data pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza, insa nu a putut fi adus la stadiul final nici pana acum, chiar daca s-a incercat in repetate randuri. Primul proiect pentru o cale navigabila Bucuresti-Oltenita a fost realizat in 1880 de catre inginerul Nicolae Cucu. In anul 1929 Parlamentul Romaniei a aprobat o lege ce viza construirea unui canal care sa lege Bucurestiul de Dunare, insa acesta s-a incheiat din cauza perioadei tulburi si a razboiului ce a urmat.
In anul 1984, dupa inaugurarea Canalului Dunare – Marea Neagra, proiectul a fost reluat. Ceausescu a dorit sa fie executat canalul Dunare – Bucuresti si s-au inceput lucrarile. A fost construit in proportie de 60% pana in anul 1989. Portul a fost stabilit in localitatea 1 Decembrie. Dupa 1989 lucrarile au fost sistate, iar astazi locul zace in paragina, plin de gunoaie, cadavre de animale si un miros greu de suportat.
Odata cu canalul Dunare-Bucuresti, Capitala ar putea fi trecuta in randul marilor orase-porturi. Circulatia marfurilor intre Bucuresti si Constanta ar putea fi facuta mai usor, canalul ar putea fi si un producator de energie, o sursa de irigatii, iar multe hectare de terenuri agricole ar putea scapa de inundatii, dupa cum afirma sustinatorii acestui proiect. Altii spun ca un astfel de canal este inutil, in conditiile in care este mai ieftin transportul cu camioanele, iar turismul pe Dunare nu are sanse sa supravietuiasca in spatiul romanesc.
Actualul primar al Bucurestiului, Gabriela Firea, doreste sa reia acest proiect si a facut deja demersuri la UE pentru obtinerea fondurilor necesare. Firea spune ca vrea sa finalizeze proiectul “Bucurestiul, port la Dunare”, dar si sa construiasca hidrocentrale pe canalul Dunare – Bucuresti.
Ramane sa vedem daca reuseste Gabriela Firea, intr-un mandat, ce nu s-a reusit in peste 150 de ani…
andrei
October 17, 2016 at 2:42 pm
Nu va face nimic Firea,face doar promisiuni de care nu se va tine.