Micul univers din închisoarea Văcărești – instituția funcționa ca un oraș autonom, alimentat cu forță de muncă …fără costuri

Închisoarea Văcărești

Ne-am gândit că printre borduri, șantiere și alte asemenea „lucrări edilitare”, care au început să-i sufoce pe locuitorii din sectorul 4 și nu numai, să vă prezentăm și un alt gen de articole. Mai ales că vine weekendul și se anunță și ceva ploi, motiv numai bun pentru lectură. Facem apel astfel la uimitoarea istorie a ceea ce astăzi cunoaștem drept sectorul 4, modernizat până a început să nu mai semene deloc cu ce știam. Că e bine sau mai puțin bine, fiecare poate aprecia singur. Dar cert este că măcar o parte din istoria veche a locului ar trebui conservată pe cât de bine posibil, pentru că altfel generațiile viitore de „bercenari” vor ajunge să creadă că mall-ul din apropiere e cel mai cunoscut „monument” din cartier. Acestea fiind spuse, astăzi vom vorbi despre Închisoarea Văcărești, nu despre mall-ul din cartier și nici despre pasaje supraterane, parcări etc.

„Călăuză istorică a Mănăstirii și Închisorii Centrale Văcărești”, de Alexandru Al. Fălcoianu, este o carte tipărită chiar la Legătoria închisorii în anul 1929. Asta pentru că autorul este unul dintre deținuți și tocmai de aceea rândurile de mai jos sunt atât de interesante. Nu au o valoare literară deosebită, însă datele și anii notați cu grijă de Fălcoianu creionează pe cât de bine posibil, imaginea unui mic „oraș” sumbru, dar aproape total autonom.

Notă: Închisoarea Văcăresti este instalată în fosta Mânăstire cu același nume, a cărei construire a început în 1712, de către Nicolae Vodă Mavrocordat, în prima sa domnie, și s-a terminat în 1722 în a doua domnie. Complexul Văcărești avea să fie dărâmat de comuniști în anul 1985, după câteva încercări nereușite de a reconsolida clădirile grav afectate de cutremurul din 1977.

Pe la jumătatea anilor 1800, mai multe mănăstiri au început să fie transformate în închisori. Decizia se pare că a venit în urma eficientizării activității poliției din acele vremuri, respectiv creșterii numărului de arestați, mai ales că vorbim despre aceeași perioadă în care se pune la punct și Codul Penal. Cum arestul Capitalei, care, apropo, se afla în curtea bisericii Radu Vodă, devenea neîncăpător, deținuții au fost strămutați în Mănăstirea Văcarești. Este anul 1864, dar nu doar de acum înainte putem vorbi despre Văcărești ca închisoare, pentru că încă de prin 1848 erau aduși aici în diverși oameni politici pentru a fi „reeducați”, iar în 1861 chiar s-a stabilit o secție specială pentru întemnițarea lor.

În 1865 la Văcărești se înființează un atelier de cizmărie unde arestatii lucrau incaltaminte pentru Azilul Elena Doamna si alte instituții.

În spatele închisorii funcționa și o fabrică de cărămidă, unde lucrau, evident, tot deținuții de la Văcărești, iar producția a fost folosită îndeosebi pentru ridicarea celorlalte clădiri și localuri care urmau să facă parte din complexul Văcărești.

În 1884 s-a construit cazarma detașamentului de pază, transformat în anul 1898 în secție de alienați.

În anul 1890 s-au înființat băile.

Atelierul de cartonat datează din 1874. În anul 1892 atelierului i s-a construit local propriu inființându-se și un atelier de Tipografie. Tot atunci s-a construit localul destinat locuințelor personalului, etajul de sus al cancelarillor, grajdurile, sopronurile.

In 1896 s-a clădit cazarma de peste drum de închisoare și cantina.

Nu este totul. În închisoarea Văcărești a existat și un atelier de rogojini și, până prin 1927, un atelier de lucruri făcute din împletituri de paie, produse concesionate firmei Littman, înființat în anul 1901. Acesta avea un atelier de coșuri, cufere și alte lucrări confecționate din nuiele împletite.

Mai exista un atelier de fierarie și altul de lemnărie. Atelierul de fierarie servea la confecționarea paturilor de fier individuale, necesare pentru închisorile și infirmeriile lor din țară.

În anul 1900, Ministerul Domenilor, a cedat 28 pogoane pamânt din jurul închisorii, care se cultiva cu arestații, pentru hrană.

Avea de asemenea o florărie cu sera ei.

În același an 1900 s-a înființat și serviciul Antropometric pentru condamnati și în special pentru cei recidivisti, prevăzut cu un aparat fotografic și accesorii sistem Bertillon.

Între 1915-1916 închisoarea de femei de la Plătărești a fost mutată la Văcărești ca apoi să fie din nou dusă la Plătărești până la mutarea ei definitiva la Mislea, rămânând la Văcaresti numai sectie inițială. De ce era nevoie de o secție pentru femei? Pentru că la intrarea României în războiul din 1916, la Văcărești, au fost arestate toate femeile cu moravuri ușoare și „de la varieteurile din Capitală” ce aparțineau statelor cu care eram în război.

Pe timpul „ocupațiunii Capitalei” de către trupele inamice, închisoarea Văcăresti a avut un comandant militar German, care a distrus o parte din arhiva veche.

După război, la Văcăresti au fost aduși diferiți bărbați politici, literați, gazetari și altii, majoritatea fiind arestați în urma opiniilor „pe chestiunea Națională”, după cum scrie Alexandru Al. Fălcoianu.

În 1918 s-a înființat un atelier de olărie și de fabricat sobe de teracotă.

În anul 1928, prin desființarea gărzilor militare și înființarea Corpului de Gardieni, la închisoarea Văcărești, a funcționat o școală pentru gardienii din toată țara sub conducerea directă a funcționarilor superiori din Direcțiunea Generală a Închisorilor.

Închisoarea Văcărești a funcționat în special ca închisoare centrală și de triaj pentru toate închisorile din țară:

”Asta este aproape tot ce a rămas din vestita Manăstire a Domnului Fanariot, transformată astăzi (1929) în închisoare și servind tot ca locaș de rugăciune și pocaință dacă nu pentru drept credincioșii în scopul cărora s-a clădit, dar cel puțin pentru alinarea sufletelor amărâte ale deținuților…”

Leave a Reply

Your email address will not be published.

11 − eleven =