Povesti de la balamucul lui Obregia

Obregia

De cate ori m-a amenintat in copilarie mama ca o sa apuce drumul balamucului din cauza mea, n-as putea sa va spun, caci am pierdut numaratoarea. Cred ca incepuse sa-i placa, se-nvatase sa gesticuleze dramatic spre balcon, de unde se vedea cladirea spitalului numarul 9, cum i se spunea pe-atunci. Dar nu s-a dus niciodata, spre deosebire de reportera revistei interbelice “Realitatea Ilustrata”, Margareta Nicolau, o femeie condusa de un neasemuit zel jurnalistic si contaminata cu un dram de nebunie de om frumos si curios. Am dat intamplator peste articolul dumneaei, publicat haaat, demult, in anul 1934, care poarta titlul exploziv “Inchisa printre nebuni o saptamana”. Cateva ore nu m-am mai putut dezlipi de povestea aventurii ziaristei in lumea de nazareli a Spitalului Central de Boli Mintale si Nervoase, ridicat in 1923 de profesorul Alexandru Obregia.

Cu ajutorul unui prieten doctor, Margareta Nicolau s-a internat in ospiciu simuland o melancolie necrutatoare, provocata de pierderea unui iubit caruia, chipurile, ii scria neincetat misive dureroase. Primele personaje intalnite in spital au fost Romania Mare sau Intregirea Neamului – o batrana, nevasta de geambas, cotropita de halucinatii, si doamna R. – o femeie cu priviri galese, aflata in urmarirea spiritului lui Take Ionescu (decedat in 1922), pe care-l iubea nespus. A urmat Popescu, numit, pare-se, chiar de doctorii ospiciului, in frunte cu profesorul Obregia, “Poetul spitalului”. Poetul Popescu, aflat in cautarea unui editor pentru versurile sale, afirma cu mandrie atingerea unui stadiu perfect al existentei, in care “nu bea pana la turmentatie, nu manca pana la saturatie, si respecta opinia publica”. Cu ocazia unei sedinte de spiritism, Margareta Nicolau o cunoaste pe Mapamonda, o batrana faimoasa pentru frumusetea si averea ei inainte de razboi, pe care sinuciderea sotului a desprins-o de realitate. Napoleon, trecut eronat -dupa spusele lui- in registrele ospiciului cu numele de Nita Ion, obisnuia sa lucreze la Prefectura de judet, pana cand un vultur cu coroana imparateasca si hlamida i-a trezit avantul vitejesc (sic). Dupa o vreme, situatia se ingreuneaza pentru reportera, care incepe sa devina dezorientata printre atatea minti razlete. Povestile oamenilor internati se succeda fara niciun ragaz: femeile care-si vorbeau intr-o limba stranie, vazuta in oglinda, tanara indragostita de cel incornorat, batranul cu bucataria la purtator, avocatul care avea mania mutarii, o pretendenta la tronul Albaniei.

Ziarista a plecat din ospiciu cu o zi inaintea celei stabilite la inceput, coplesita de greutatea sarcinii asumate si deznadejdea intalnita in spatele zidurilor.

Prof. Dr. Alexandru Obregia a trudit peste 30 de ani ca sa deschida in Bucuresti acest asezamant vital pentru tratarea unui numar in crestere de cazuri psihiatrice. Spitalul Central de Boli Mintale si Nervoase era la acea data cel mai mare si mai modern spital public de specialitate din Europa. In 1930, sub conducerea profesorului Parhon, a primit denumirea de Institutul de Boli Mentale, Nervoase şi Endocrinologice, iar din 1951 a fost redenumit Spitalul nr. 9 “Gheorghe Marinescu”.

Puteti vedea bustul Prof. Dr. Alexandru Obregia, realizat de reputatul sculptor Frederic Storck, in fata pavilionului central al Spitalului Clinic de Psihiatrie “Prof. Dr. Al. Obregia”, aflat pe Soseaua Berceni, numarul 10.

Surse foto: revista Realitatea Ilustrata, 20 martie 1930

2 Comments

  1. pacienta 201

    mai 2, 2016 at 10:09 am

    Ciudat faptul ca un pacient sanatos este diagnosticat cu o boala psihica atat de grava, cat de buna actrita era d na MARGARETA NICOLAU sau cat de lipsiti de experienta sunt doctorii de la OBREGIA- (fost 9, FOST SPITAL CENTRAL DE BOLI MINTALE SI NERVOASE, fost Gheoghe Marinescu si cine stie cate nume va mai primi acest spital)sa nu puna un diagnostic CORECT pe pacient(*Diagnosing and treating mental illness-Solomon H. Snyder)
    Un alt semn de intrebare:doctorii trateaza pacientii sau se amuza pe seama lor dandu -le nick-namuri( porecle). Reportajul e criptic, nu stiu daca sa rad sau sa plang atunci cand il citesc: bolile psihice nu sunt o joaca.In plus conditiile din spital sunt asemanatoare unui film de groaza:pacienti sub cheie, doctorite nervoase si neglijente, care stau mai mult la cafele( care blocheaza dopamina)- dupa anumite ore sunt mai nervoase si irascibile decat pacientii) si barfe decat sa isi vegheze pacientii, femei de “paza” care fura mancare, lucruri si tot ce apuca de la pacienti,o mizerie de nedescris,diagnostice puse anapoda( ganditi va doar la faptul ca D na Nicolau era o femeie sanatoasa mental, si totusi ei au trimis-o la sectia de nebuni cronici-lucru care reiese din relatarile dansei despre colegii de ” salon”), medicamente foarte puternice( si aici nu vreau sa spun mai mult-cititi prospectele medicamentelor pe care vi le prescriu)date pentru boli care practic nu exista in unele cazuri,si aici nu vorbim numai de adulti, vorbim si de copii diagnosticati de aceeasi ” doctori”.Mentalitatea unui astfel de doctor- si nu dau nume este “am 200 de pacienti”(pai sa bagam jumatate din bucuresti in obregia, sa aveti mai multi) sau ” uita-te cate carti am citit” sau ‘daca nu iti fac bine pastilele astea, le schimbam”. DA, cand veti avea 200 de pacienti VINDECATI,voi veni la un control!
    In alta ordine de idei, d na Nicolau a avut mare curaj sa se interneze in acest spital.Mai multe despre dansa am gasit aici, in schimb nimic despre ” inchisa printre nebuni o saptamana”: http://deieri-deazi.blogspot.ro/2014/05/1932-prima-femeie-taximetrist-din.html
    Si inca o intrebare: aceste internari chiar ii fac bine unui pacient, fie el bolnav sau sanatos?
    “Ziarista a plecat din ospiciu cu o zi inaintea celei stabilite la inceput, coplesita de greutatea sarcinii asumate si deznadejdea intalnita in spatele zidurilor.”

    • A

      mai 8, 2016 at 9:48 pm

      Intamplarea relatata este de mai bine de 70 de ani… iar doamna a ajuns acolo cu ajutorul unui prieten doctor, asa cum si scrie in articol. Va plangeti mult despre acest spital, dar nu cred ca ati constientizat gravitatea si pericolul unei boli psihice. E crunt. Si dureros. Nu numai pentru cel bolnav.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.

15 + fifteen =