Pe vremea cand televizorul se folosea numai doua ore pe zi, si atunci cu purici, reclamele nu erau agresive sau nocive, erau doar banale. Astazi, copiii vad reclame peste tot: la TV, pe Internet, in revistele pentru copii, prin raioanele si vitrinele magazinelor, pe strada sau chiar in scoala.
Impactul emotional puternic al reclamelor determina copilul sa isi doreasca produsul, facandu-l sa creada ca numai cumparand va deveni mai bun, mai fericit. In colectivitati, copiii se lauda cu ultimele jucarii aparute, cea mai tare pereche de adidasi, rochia sau treningul de firma, tableta primita de sarbatori si altele, asemenea.
Ca sa fie integrat in grup, un copil trebuie sa se supuna regulilor acestuia: sa fie in trend cu moda. El intelege astfel ca pentru a fi acceptat trebuie sa posezi, nu sa fii. Iar de aici se formeaza o serie de complexe. Copilul isi pierde increderea in fortele proprii si ajunge sa creada, in mod gresit, ca doar utilizand acele produse, jucarii, consumand acele dulciuri prezentate in reclame, poate ajunge cineva, undeva.
Copiii sunt vulnerabili in fata reclamelor deoarece nu stiu sa isi foloseasca propriile resurse, nu au inca formata capacitatea de a distinge intre un produs util, necesar, si unul care nu este necesar, dar a carui denumire “suna bine”. Pe asta se bazeaza si producatorii reclamelor, atunci cand manipuleaza, prin mesaje subliminale, dorintele si aspiratiile copiilor.
Studiile psihologilor estimeaza ca abia dupa varsta de 5-6 ani un copil poate face diferenta clara intre o emisiune TV si o reclama. Pana la aceasta varsta le confunda. Abia cand gandirea sa analitica se dezvolta poate sa isi defineasca o reclama ca fiind scurta si captivanta, o emisiune ca fiind mai lunga, mai putin amuzanta.
Mult mai tarziu poate intelege ca fericirea nu se compune din ceea ce pune in cos atunci cand merge la cumparaturi, iar aici intervine puterea exemplului personal al parintelui, educatia. Pentru a evita sa ne transformam copiii in victimele sigure ale reclamelor, este important sa ne informam, sa ne implicam, sa fim capabili sa le explicam, pe intelesul lor, impactul acestora si sa gasim alternative sanatoase la produse si alimente daunatoare.
razvan
April 20, 2016 at 8:52 am
In mare parte aveti dreptate dar mai conteaza si educatia pe care o primesti acasa. E adevarat si ca in general ne place sa dam vina pe altii in loc sa ne recunoastem greselile. Eu am doi copii de 12 si 15 ani si inca nu au tableta,laptop sau smartphone desi majoritatea colegilor lor au. Si cu toate astea copii mei invata foarte bine,au prieteni multi cu care se joaca,s.a.m.d.Daca il educi asa de mic va intelege ca si noi adultii, ca aceste gadgeturi sunt necesare doar in anumite contexte si atat,in nici un caz nu trebuie sa ne acapareze viata si cu atat mai mult copilaria.