Sunt oare pregătiți votanții lui Georgescu pentru utopia fascisto-comunistă care li se pregătește? Că noi sigur nu suntem!

utopie

Nu este pentru prima dată în istoria acestei țări când un individ incult, pe alocuri agramat, dar mai ales șarlatan și escroc are cale liberă către cea mai înaltă funcție din România. Înaintașul lui este cunoscut și nostalgia mare. Șocantă nu este ascensiunea fulgerătoare a acestui Nemesis care ne dezvăluie secretele univerului, ci pătura groasă de alegători aparent raționali, care acum nu mai sunt interesați de absolut niciun argument de bun-simț ce poate demonta lejer mitul acestui mesia-guru-ortodox care le-a cucerit inimile și le va goli buzunarele. Acum, dacă raționamentul ne-a părăsit total, măcar ceva memorie tot ar trebui să mai avem. Dar nu, românul chiar are memorie scurtă, dar o imaginație extrem de bogată, mai ales dacă ea îi este stimulată cu fonfleuri patriotarde. Căci prostul nu e prost destul, până nu e și fudul și când nu mai are cu ce să se laude scoate în față pancarta cu patriotismul, țara, neamul măreț, dacii și gradina Domnului etc. Apropo de asta, toți cei care îl votează au ca asa-zis argument că individul își iubește țara. Iar întrebarea este simplă: cum cuantificăm asta, cum anume iubește România, prin ce demonstrează că iubește România, ce a făcut pentru România, în afara unor declarații sforăitoare în fața cărora până și Vadim Tudor ar izbucni în râs? Sunt oare pregătiți votanții lui Georgescu pentru utopia fascisto-comunistă care li se pregătește? Că noi sigur nu suntem.

Aveți în continuare un text scris de jurnalistul Matei Udrea, lectură obligatorie dacă aveți drept de vot!

“Toată povestea asta îmi amintește de o întâmplare celebră în presa sportivă din România. Acum niște ani, Steaua a transferat un jucător brazilian, un anonim de mâna a 10-a despre care, evident, nu se știa absolut nimic. Niște glumeți au creat pe Wikipedia o pagină cu numele fotbalistului respectiv în care au trecut cele mai năstrușnice născociri – practic, tot ce le trecuse prin minte, inclusiv că era campion la karate. Angajați la alte ziare au căutat pe google informații despre noul transfer, au găsit pagina de Wikipedia și au luat totul de bun, fără să mai verifice nimic. Așa a apărut a doua zi, într-un alt ziar, fantastica biografie a necunoscutului fotbalist imaginată de niște puști puși pe glume.

„Vezi că și-a inventat biografia”, mi-a spus acum o săptămână o persoană avizată despre Călin Georgescu, în timp ce-i expuneam nedumerirea mea că un astfel de personaj ar fi putut să facă parte din Clubul de la Roma, unde oricum pătrund doar personalități de top, care au cuvânt greu de spus la nivel internațional. „Din România, doar două persoane sunt sau au făcut parte din Clubul de la Roma“, îmi răspunde interlocutorul: “Mircea Malița și Mugur Isărescu”.

Între timp, au început să curgă dezmințirile.

Călin Georgescu n-a fost în Clubul de la Roma, nu a lucrat la ONU, n-a fost recomandat de Mircea Malița și mătușa sa n-a lucrat pentru Nicolae Iorga. Fake, fake, fake. Totul e o invenție, o fantezie. Omul este, așa cum a spus Băsescu, un șarlatan, pentru că se poate recunoaște un pattern, un model al escrocheriei. S-a băgat în diverse asociații private care foloseau în titulatură nume ale unor organizații internaționale. Apoi a pretins că a lucrat pentru organizațiile celebre, nu pentru clonele lor.

În realitate:

a făcut parte din Asociația Prietenii Clubului de la Roma din România, un fel de fan club al Clubului de la Roma, dar care nu era recunoscut oficial și nici nu se afla sub tutela organizației de al cărei nume se folosea. „A fost secretar general la asociația asta până când s-au prins ăia că e diliu și l-au dat afară“, îmi spune interlocutorul sus-pus. Deci, nu Clubul de la Roma, ci Asociația Prietenii Clubului de la Roma din România.

– a fost pentru un an secretar general al United Nations Global Sustainable Index Institute (UNGSII), o fundație privată înființată în 2014 într-un sat din Elveția, care nu avea nicio legătură cu ONU (United Nations), în afara faptului că-i folosea numele. Călin Georgescu pretinde în CV-ul său că ar fi fost oficial ONU („director executiv al Institutului Indicelui Global al Sustenabilității al Națiunilor Unite – United Nations Global Sustainable Index Institute – din Geneva și Vaduz). Că minte cu intenție stau dovadă numeroasele înregistrări video în care povestește ce făcea el ca oficial ONU. Puteți vedea asta inclusiv în celebrul filmuleț unde spune că s-a dus, ca șef al unei delegații ONU, și a discutat cu entități non-umane, cu unii care în mod clar nu erau din specia noastră.

Maria Scarlat Malița, nepoata diplomatului comunist și masonului Mircea Malița, contestă vehement folosirea numelui bunicului său de către Călin Georgescu. Maria Malița subliniază că Mircea Malița nu a susținut niciodată delirul extremist. „Folosirea frauduloasă a operei și carierei Academicianului Mircea Malița în scopul exprimării opusului, adică a misticismului, a naționalismului extrem și întoarcerii spre est a creat confuzie. Numele și opera sa au fost abrupt transformate în instrument de imagine antrenând mistificări ale biografiei sale, a epocilor și ideilor“, spune Maria Malița, care adaugă că bunicul ei a susținut tocmai valorile opuse, știința, cunoașterea, lumea globală și societatea deschisă.

nepotul lui Nicolae Iorga, istoric la Oxford, reacționează și subliniază că „nu e nicio legătură între Nicolae Iorga și Călin Georgescu“. Candidatul la președinție pretinde că o mătușă de-a sa ar fi fost secretara celebrului istoric. „Ca editor al jurnalului și corespondenței bunicului meu, și copil care a crescut în mediul admiratorilor lui Nicolae Iorga, trebuie să spun foarte clar că o secretară a bunicului meu cu numele de Maria Georgescu nu a existat niciodată. Numele acestor secretare și asistente e precis cunoscut“, afirmă doctorul în istorie Andrei Pippidi, nepotul lui Iorga. Acesta reamintește că bunicul său a fost asasinat tocmai de legionarii pe care Călin Georgescu îi admiră și-i glorifică”

Leave a Reply

Your email address will not be published.

9 − 9 =