Unde locuiesc oamenii intr-o capitala civilizata? Intr-o Dacie papuc…

oamenii

Este un nou trend ca oamenii sa isi construiasca mici case de vacanta in copaci, la malul marii, in munti sau alte locuri care sa le ofere linistea. Nu ne-am fi gandit niciodata insa, ca exista oameni care locuiesc intr-o masina veche, ruginita, cu parbrizul spart, aproape de buricul Capitalei. Si nu placerea i-a indemnat sa se aseze acolo, nici macar dorinta de adrenalina. Nu isi doresc sa ia pulsul Bucurestiului la ore tarzii. Sunt oamenii strazii, acele trupuri ce umbla lipsite de viata prin lume, fara ca cineva sa le ia in calcul. Asemenea unor fantome, oamenii strazii traiesc peste tot, dar nu sunt vazuti decat de foarte putine persoane. Pentru toti ceilalti ei nu exista.

De ce ar exista pentru bogatii extravaganti, carora le place sa traiasca in lux? De ce ar exista pentru cei care isi petrec cele 3 luni de concediu pe an in cele mai scumpe hoteluri din lume sau pe iahturi?

O Dacie papuc nu spune nimic. Este doar o masina veche, de care am inceput sa ne debarasam, pentru a face loc alteia in parcare, moderna, cu geamuri electrice, servodirectie, ABS, aibag-uri, inchidere centralizata, aer conditionat si multe altele.

Noi am gasit o Dacie papuc altfel, o Dacie care ne-a spus o poveste trista, dezarmanta. Totul a inceput atunci cand oamenii strazii, flamanzi, infrigurati, insetati, au descoperit-o. Zacea de mult timp acolo, pe trotuarul de pe Calea Serban Voda. Cauciucurile erau sparte, parbrizul, de asemenea. Era mazgalita toata si murdara. Pesemne ca proprietarul a abandonat-o.

“Sa ne facem casa aici!” si-au spus ei, oamenii strazii, bucurosi ca au gasit un culcus numai al lor. E dificil sa gasesti o banca numai a ta in parcuri, in gara, sau un loc in subsolul blocurilor. Zis si facut. Si-au adus o saltea, gasita langa o ghena de gunoi, o farfurie si alte cateva obiecte necesare intr-o casa. In partea din spate si-au decorat “dormitorul si camera de zi”. Au instalat patul pe care l-au acoperit cu un cearsaf. In partea din fata, adica pe scaunul soferului si scaunul din dreapta, au instalat bucataria, locul in care mananca.

Cand am ajuns langa masina-casa, peisajul m-a luat prin surprindere. Am batut la usa, asa cum se cuvine cand ajungi acasa la cineva. Apropiindu-ma sa fac poze, am inceput sa ma simt strabatuta de fiori. Cum pot niste oameni sa traiasca intr-un loc la care altii nu indraznesc nici macar sa priveasca? E o lectie dura de viata. Si cel mai greu de suportat mi se pare faptul ca ei nu au nicio vina. S-au nascut ai nimanui, au crescut singuri, pe strazi, se pierd fara sa-i pese cuiva ca au trecut prin aceasta lume.

Cata putere sa aiba un om ca sa poata purta aceasta povara? Nevoia ne invata sa ne adaptam la orice conditii, dar nepasarea celorlalti care dorm linistiti pe perne din puf de rata, inveliti in cearsafuri satinate parca e prea mult. Si ceilalti suntem noi toti.

Ca si mine, poate ca si voi ati trecut pe Calea Serban Voda si ati vazut o Dacie papuc zacand pe trotuar. Sunt sigura ca de acum incolo, stiind povestea ei, o veti privi cu aceiasi ochi, dar in alt mod!

2 Comments

  1. ionel

    May 6, 2016 at 2:38 pm

    Foarte trist ca sunt atatia oameni care traiesc in asemenea conditii si autoritatilor nu le pasa catusi de putin. Si intr-o oarecare masura este si vina noastra pentru ca nici noi nu facem nimic pentru acesti oameni.

  2. mihai

    May 9, 2016 at 8:16 am

    Din pacate sunt multe astfel de masini impanzite prin Bucuresti si sunt multi care nu dispun nici macar de o astfel de masina si dorm pe strazi dar nimeni nu ii ajuta in nici un fel, nici autoritatile, nici noi trecatorii.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

5 + 3 =