(Opinie) Pandemia s-a terminat atat de brusc in Romania, de zici ca nici n-a existat. Ce spun insa povestile celor peste 64.000 de morti din ultimii doi ani?

pandemia

Dupa doi ani, starea de alerta a disparut brusc, intr-o zi de miercuri, ca si cum nici nu s-ar fi intamplat vreodata ceva. Pandemia la fel.

De fapt, nu ar trebui sa ne mire nimic din ceea ce vine din partea autoritatilor, aceleasi care la inceputul pandemiei ne anuntau ca nu e niciun pericol si ca avem de-a face cu o simpla raceala.

Ei bine, de la debutul pandemiei COVID-19 si pana acum au murit, din cauze asociate coronavirului, nu mai putin de 64.094 romani! Intr-o iesire timida, de 8 Martie, impartind flori jurnalistelor, ministrul Sanatatii spunea ca nu poate da un raspuns concret la intrebarea “de ce s-a decis ridicarea tuturor restrictiilor dintr-o data?”, in schimb afirma ca nu poate sa nu fie solidar cu deciziile Executivului din care face parte. Un raspuns politic demn de un om politic.

Astazi, cand pandemia s-a terminat la modul oficial, dar continua la modul concret (62 de decese astazi), aceleasi autoritati au simtit totusi nevoia sa iasa public si sa explice ca nu ar fi rau sa mai purtam masca si sa ne spalam pe maini si, daca se poate, sa pastram si o oarecare distanta de siguranta, mai ales in spatiile inchise si aglomerate. Sa invatam sa fim responsabili, cu alte cuvinte. Evident, romanul care a respectat masurile de siguranta sanitara in starea de alerta va respecta in continuare “recomandarile” autoritatilor medicale. Ce te faci insa cu popuru’ care s-a oripilat de masca pana si atunci cand era obligat s-o poarte, pentru ca, vezi dom’le, ii fura libertatea, la fel cum ii incalca drepturile si masura care ii impunea sa fie mai civilizat si sa nu-ti sufle in ceafa la coada la magazin… Pai nu ai ce sa faci. Atat s-a putut.

Pentru toti ceilalti insa, recomandarea autoritatilor de a respecta pentru inca o perioada (scurta probabil) masurile de siguranta sanitara ar trebui sa fie ceva de bun simt si suntem siguri ca asa va fi. In concluzie, ramanem dezbinati, ca nu avem cum sa fim uniti pe subiectul asta.

Si, pentru ca tot am vazut ca un anumit partid sclipitor si capeteniile lor isi aroga deja “victoria asupra ocultei mondiale care a vrut sa ne omoare”, le spunem ca “victoria” lor seamana, ca doua picaturi, cu “operatiunea speciala” a Moscovei de “eliberare” a Ucrainei. Desigur, nu au omorat cu tancuri si rachete romanii, insa i-au determinat sa se sinucida, unul cate unul, pentru o ideea imbecila (si pentru cateva voturi!): “masca iti ia libertatea”.

Deci, ce am invatat din povestile dramatice ale celor peste 64.000 de romani ucisi de virusul asta in ultimii doi ani?

Leave a Reply

Your email address will not be published.

18 − nine =