Cum e scoasă Ziua Culturii la “produs”, ca o curvă, în fiecare an

• Tweet
• Pin It

Despre cum extremiștii transformă ziua culturii în steag ideologic

Există o tatonare sistematică în politica radicalizată. O metodă prin care extremiștii se furișează sub paravanul unor valori consacrate întorcându-le împotriva sensului lor originar. Ieri, pe 15 ianuarie, în Piața Universității și în Piața Victoriei, am văzut această strategie în acțiune, în varianta ei cea mai grotească: invocarea culturii pentru a legitima un protest politic și folosirea lui Mihai Eminescu drept pretext pentru a scanda sloganuri anti-guvern și apeluri la unitate națională de factură totalitară.

Să fim clari: Eminescu nu avea nevoie de salvare din partea unor politicieni. Poetul a suferit de-a lungul vieții nu din cauza unui excedent de libertate, ci din lipsă de înțelegere și sprijin. Și dacă astăzi se adună mii de oameni pe care îi emoționează versurile sale, aceasta nu înseamnă că orice manifest ținut sub statuia lui Eminescu merită să poarte haina culturii.

Protestele de ieri nu au fost o celebrare. Au fost o confiscare. O confiscare a unui simbol național de către oameni care au dovedit, pas cu pas, că nu sunt interesați de cultură, ci de putere și de legalizarea unor discursuri menite să amețească masele.

Cei care au organizat “manifestările” din 15 ianuarie apără o lume în care puterea poate fi obținută prin discursuri aiuritoare, în care realitatea poate fi renegociată în piețele publice și pe rețele sociale, și în care orice moment – o zi de cultură, o sărbătoare națională, chiar și o lege menită să combată extremismul – poate fi transformat într-o trambulină pentru agendele politice.

Dacă Eminescu ar fi trăit azi, ar fi observat asta. Ar fi scris despre ipocrizie cu aceeași ascuțime cu care a scris despre mizerie și decădență. Dar poetul nu mai e aici pentru a apăra moștenirea lui. Suntem noi. Și singura cale în care o putem face este să nu permitem confiscarea simbolurilor naționale de către cei care nu înțeleg — și nici nu vor să înțeleagă — sensul lor adevărat.

Cultura nu e o problemă care trebuie rezolvată cu discursuri politice. Iar Ziua Culturii Naționale nu este un slogan care trebuie repetat în fața unei mulțimi enervate. Este momentul în care ar trebui să reflectăm asupra a ceea ce suntem și asupra a ceea ce ar trebui să fim.

Pe 15 ianuarie, nu am văzut reflecție. Am văzut opusul. Și până nu vom înțelege diferența, vom continua să permitem extremiștilor să joace cu simbolurile noastre ca și cum ar fi jucăriile lor.

• Tweet
• Pin It